SUPERPLASTICITATEA ALIAJELOR DE CUPRU

摘要

Superplasticitatea este proprietatea unor materiale de a se deforma plastic cu grade mari de deformare, la temperaturi ridicate, sub actiunea unor eforturi mici, fara aparitia gatuirii locale. Aceste materiale necesita o microstructura foarte fina (granulatie sub 10 am), stabila la temperatura de deformare (>0,5 T_t, unde T, este temperatura de topire in Kelvin) si o viteza de deformare cuprinsa in domeniul 10~(-5)-10~(-1)s~(-1) [5]. Primele aplicatii ale superplasticitatii aliajelor de cupru dateaza din perioada bronzului. Geckinli [7] a presupus ca bronzurile vechi de arsenic continand pana la 10 percent arsenic, care au fost folosite in Turcia la inceputul perioadei bronzului, ar fi putut fi superplastice. Aceasta afirmatie este justificata de faptul ca aceste materiale sunt aliaje in doua faze, la care se putea dezvolta o structura cu granulatie fina si stabila in timpul forjarii manuale a pieselor complexe. Prima observatie privind o alungire foarte mare, la o proba de tractiune, dateaza din 1912, cand in Marea Britanie, G.D. Bengough [2] a obtinut la temperatura de 700 deg C o alungire de 200 percent, la o alama speciala.